Nebunia lui Dumnezeu

Nebunia lui Dumnezeu

1 Cor 1: 21-25  Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. 22 Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune, 23 dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care, pentru iudei, este o pricină de poticnire, şi pentru neamuri o nebunie, 24 dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii, şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.

Răstignirea Fiului lui Dumnezeu din nou

Evrei 6: 6... şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.

Cauzand ca ofensa sa se inmulteasca.

Rom 5: 19-21 Căci, după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. 20 Ba încă şi Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala, dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult, 21 pentru ca, după cum păcatul a stăpânit dând moartea, tot aşa şi harul să stăpânească dând neprihănirea, ca să dea viaţa veşnică, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Cum face Dumnezeu sa se inmulteasca greșeală?

Mat 7: 2 Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.

Luca 19: 21-22,,... căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat’. 22 Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat,''

Tatăl nostru ne repetă propriile noastre gânduri cu privire la judecată, făcându-ne în același timp conștienți că există o cale spre iertare.

„Un om convins împotriva voinței sale este de aceeași părere”

 Este imposibil să schimbi părerea unui om care nu are încredere în tine și care crede lucruri false despre tine. Nebunia lui Dumnezeu este de a permite stimularea și abundența percepțiilor false în inimă, până la luarea unei decizii. Să cauți milă sau să suferi judecata propriilor gânduri greșite.

De ce era convins omul?

Hristos a privit lumea noastră înainte de a veni la ea și a văzut că puterea Satanei era exercitată asupra familiei umane. Și din cauza călcării lui Adam, el a revendicat întreaga familie umană. El a arătat calamitățile și bolile lor și le-a reflectat înapoi la Dumnezeu. El a spus că Dumnezeu nu va avea nici o milă de ei și că ar fi  mai bine sa fie  sub controlul lui. {Ms16-1893.3}

În deschiderea marii controverse, Satana declarase că legea lui Dumnezeu nu poate fi ascultată, că justiția era în contradicție cu mila și că, în cazul în care legea ar fi încălcată, ar fi imposibil ca păcătosul să fie iertat. Fiecare păcat trebuie să-și îndeplinească pedeapsa, a îndemnat Satana; și dacă Dumnezeu ar putea remite pedeapsa păcatului, El nu ar fi un Dumnezeu al adevărului și al dreptății. DA 761.4

Puterea de condamnare a Satanei l-a condus la instituirea unei teorii a justiției care nu este compatibilă cu mila. El pretinde că oficiază ca vocea și puterea lui Dumnezeu, susține că deciziile sale sunt dreptate, sunt pure și fără vină. Astfel, el își ia poziția pe scaunul de judecată și declară că sfaturile sale sunt infailibile. Aici intervine dreptatea sa nemiloasă, o contrafacere a dreptății, repulsiva lui Dumnezeu. {CTr 11.4}

Adam era convins că Dumnezeu nu-i va ierta și nu le va arăta milă și că calamitățile care au căzut asupra lor din cauza propriilor alegeri au fost o dovadă a pedepsei lui Dumnezeu.

Exemplu lui Cain când l-a ucis pe Abel.

Chiar înainte ca Adam să mănânce fructele, el a fost influențat de aceste idei cu privire la justitie.

O expresie de tristețe a apărut peste chipul lui Adam. Părea uimit și alarmat. La cuvintele Evei, el a răspuns că acesta trebuie să fie dușmanul împotriva căruia fuseseră avertizați; iar prin sentința divină ea trebuie să moară. {PP 56,1}

Cu aceste cuvinte ...      conectați cuvântul TREBUIE în următorul citat

Pentru Adam, oferirea primei jertfe a fost  cea mai dureroasă ceremonie. Mâna lui trebuie ridicată pentru a lua viață, pe care numai Dumnezeu  poate să o dea. Era prima dată când a fost martor vreodată la moarte și știa că, dacă ar fi fost ascultător de Dumnezeu, nu ar fi existat moartea omului sau a fiarei. PP 68

Acest lucru vine de la Adam care credea că Eva TREBUIE să moară și acest TREBUIE este transferat la jertfa mielului.

Cheia pentru al treilea înger 15,16 Explicația PP 68

Dumnezeu nu a necesitat sacrificiu sau ofrandă. Acest lucru a venit de la Adam. Oferirea Fiului lui Dumnezeu era singurul lucru care putea satisface dreptatea pe care omul o moștenise de la Satana.

Explicația din Gen 3:22

Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.23 De aceea, Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului... (Geneza 3: 22-23)

Ce a acceptat Adam de la Satana?

Gen 3: 5 Căci Dumnezeu știe că în ziua în care vei mânca din el, atunci ochii tăi vor fi deschiși și vei fi ca dumnezeu, cunoscând binele și răul.

Planul Satanei a fost ca Adam și Eva, prin neascultare, să atraga nemulțumirea lui Dumnezeu; și apoi, dacă nu reușeau să obțină iertarea, el spera că vor mânca din pomul vieții și astfel vor perpetua o existență de păcat și mizerie. PP 60

Am auzit un înger întrebând: „Cine din familia lui Adam a trecut acea sabie în flăcări și a luat din copacul vieții?” Am auzit un alt înger răspunzând: „Niciunul din familia lui Adam nu a trecut acea sabie aprinsă și a luat parte din acel copac; prin urmare, nu există un păcătos nemuritor”. EW 218

Ce este sabia în flăcări?

Apocalipsa 1:16 Și avea în mâna dreaptă șapte stele; și din gura lui ieșea o sabie cu două tăișuri ascuțite, iar înfățișarea lui era ca soarele care strălucește în puterea lui.

Cuvântul lui Dumnezeu.

Ier 5:14 De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ‘Pentru că aţi zis lucrul acesta, iată, Cuvântul Meu îl fac foc în gura ta şi poporul acesta lemne, ca să-i ardă focul acesta.

Luca 19: 21-22 ''... căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat’. 22 Stăpânul i-a zis: ‘Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat,''

Aici vedem procesul Dumnezeului Gelos

Exo 20: 5 Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,

Care a fost nelegiuirea lui Adam care era pedepsită?

Adam credea că Dumnezeu nu va ierta. Adam credea că va fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. Adam spera să mănânce din copacul vieții și să devină un păcătos nemuritor, deoarece acesta era planul și sugestia lui Satan pentru el. Adam credea că Dumnezeu va pedepsi păcatul cu moartea fără milă și Adam sugerând că soția lui este cauza problemei, vina cadea  pe ea și pe Dumnezeu pentru că a făcut-o.

El a hotărât să-i împărtășească soarta; dacă ea trebuie să moară, el va muri cu ea. La urma urmei, el a judecat, nu s-ar putea ca   cuvintele șarpelui înțelept sa fie adevărate? PP 56.2

Dumnezeu are de-a face cu Adam așa cum Adam judeca. El îi vorbește așa cum înțelege Adam. Pentru a cauza abundența infracțiunii.

Dumnezeu îi vorbește lui Adam judecata pe care el însuși a hotărât-o și a crezut-o. Este oglinda perfectă. Adam ar putea interpreta cuvintele lui Dumnezeu ca confirmând propriile sale gânduri. Omul a devenit ca unul dintre noi care cunoaște binele și răul. Acest lucru poate fi înțeles exact cum Adam gîndea, dar Dumnezeu nu știa răul, așa cum Adam știa răul. Dumnezeu nu a călcat niciodată legea. Dumnezeu știa răul în sensul că în toată suferința lor El a fost afectat. Hristos și Tatăl au gustat răul pe care îl îmbrățișează Adam. Omul a fost izgonit din grădină în același fel în care Dumnezeu a alungat pe Lucifer din cer și a întărit inima lui faraon. Mila a pledat cu sufletele lor, dar au refuzat-o și au ales să creadă că păcatul nu poate fi iertat și astfel au fost izgoniti din prezența lui Dumnezeu în frică. Prezența lui Dumnezeu în grădina în apropierea copacului, așa cum se manifestă în îngeri, i-a făcut să se teamă să se apropie de copac, din cauza idolatriei lor cu privire la caracterul său. Din cauza minciunii care au crezut-o despre El. Slava Domnului a fost ca un foc devorator în ochii lor și s-au ascuns.

Astfel, Dumnezeu l-a judecat pe Adam prin propria sa gură.

În timp ce Adam a ridicat cuțitul pentru a ucide mielul și și-a dat seama că propriul său păcat a făcut ca acest miel să moară, l-a determinat să  își plângă acțiunile, dar în acel miel a fost singura cale prin care a înțeles că ar putea duce la iertare. Nu a existat în mintea lui - sau al nostru  un alt mod posibil de a crede că putem fi iertați.

Astfel, Dumnezeu vorbește înapoi omului propriile sale gânduri. Aceasta pare a fi o nebunie, dar un om nu poate fi convins împotriva voinței sale și nu poate concepe ceva dincolo de înțelegerea lui naturală. Deci Dumnezeu îi vorbește omului într-un mod în care poate înțelege și îi arată păcatul său, reflectându-i înapoi gândurile sale.