Un apel către pastorului Dwight Nelson

UN APEL CĂTRE PASTORUL DWIGHT NELSON

Adrian Ebens

Am scris recent o scrisoare de apel către pastorului Dwight Nelson cu privire la predica sa numită „Trinitatea sub flăcari (A se vedea partea 6 din serie). Am apreciat foarte mult lucrarea pastorului Nelson și am scris aceste cuvinte în spiritul dragostei și harului cu dorința ca cu toți să ne bucurăm în acest adevăr împreună.

Stimate Pastor Nelson

Vreau doar să vă spun cât de mult m-am bucurat de predicarea dumneavoastră sincera de-a lungul anilor. Mă amintesc foarte bine că vă-ți rugat pentru un prieten de-al meu în 1994, când ați venit la Sydney, Australia. Am apreciat foarte mult lucrarea dumneavoastră personală. Am fost binecuvântat foarte mult de serialul dvs. „Net 98”, în timpul când slujeam ca pastor asociat la Sydney. Aceste mesaje mi-au vorbit în mod personal mie dar și multora dintre cei care au participat la reuniunile în vremea aceia.

Tocmai am terminat de ascultat predica dvs. numită „Trinitatea sub flăcari” din 10 martie anul acesta şi am vrut să vă întreb câteva lucruri despre ea, dacă s-ar putea. Voi pune aceste întrebări într-o manieră de respect şi onoare pentru dvs. ca un lucrător al bisericii rămăşiţei lui Dumnezeu.

Ați citat 1 Ioan 4:8 indicând declaraţia minunată că „Dumnezeu este iubire”. Am înţeles, din ceea ce ați spus, că acest verset de fapt spune că există trei persoane care își slujesc cu dragoste reciprocă. Problema mea cu această explicație al 1 Ioan 4, 8 este contextul imediat al acestui verset.

1 Ioan 4:7-12, „Preaiubiţilor, să ne iubim unul pe altul: pentru dragostea este de la Dumnezeu, şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. (8) Cine nu iubeşte nu cunoaşte pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. (9) În aceasta a fost manifestată dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, pentru că Dumnezeu a trimis pe singurul Său Fiu în lume, ca noi să trăim prin El. (10) Aici este dragostea, nu că noi am iubit pe Dumnezeu, dar că El ne-a iubit, şi a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. (11) Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit, noi trebuie, de asemenea, să ne iubim unul pe altul. (12) Nici un om nu a văzut pe Dumnezeu niciodată. Dacă ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui este desăvârşită în noi.”

După cum înțeleg eu aceste versete, Ioan defineşte dragostea lui Dumnezeu prin faptul că a dat pe Fiul Său să moară pentru noi. Astfel, la sfârşitul versetului 8 el Îl defineşte pe Dumnezeu ca fiind dragoste şi apoi extinde această definiţie la manifestarea lui Dumnezeu trimiţând pe Fiul Său. Nu ar fi coerent să

punctăm în acest loc că Dumnezeul menţionat în versetul 8 este acelaşi Dumnezeu din versetele 9-12? Oare acest lucru nu sugerează că Dumnezeul din versetul 8 este Tatăl şi că iubirea Lui este revelată în faptul că a dat pe Fiului Său?

Al doilea lucru pe care doresc să-l menţionez este faptul că în Greacă, aşa cum știți bine, spune că Dumnezeu este agape. Studiile mele m-au facut să înțeleg că „agape” este o dragoste care investeşte o valoare mai degrabă decât să o cere. Dumnezeu, dându-l pe Fiul Său, investeşte valoare în noi şi aceasta este întradevăr agape. Totuşi, când am ascultat la ceea ce spuneați despre dragostea exprimată între membrii Dumnezeirii, am auzit ceva diferit. Am scris mai jos unele din punctele predicii dumneavoastră:

„Deci, Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu are nevoie de altcineva pentru a fi dragoste”.

„Pentru că dragostea necesită prezenţa altcuiva ca s-o primească.”

„Căci, că dragostea să fie din esenţa lui Dumnezeu, El trebuie să iubească mereu. Și fiind etern...” - am crezut că acest lucru a fost foarte util – „...El trebuie să aibă în poseie un obiect veşnic de iubire. Mai mult," - continuaţi să citiţi – „dragostea perfectă este posibilă numai între egali”. Bună explicație.”

„Oh, haide, Dumnezeule, nu sunt eu suficient? Nu vrei să fi fericit doar Tu şi cu mine? Iar răspunsul este: „Nu! Am nevoie de cineva ca Mine! Pentru a iubi şi de a primi şi a da!”

„Pentru ca Dumnezeu să fie Dumnezeu şi să fie dragoste, El a trebuit să aibă cel puţin un co-egal, o persoană co-eternă căreia El îi dăruieste iubire și de la care primeşte iubire. El trebuie să aibă această persoană, altfel El nu este dragoste”.

Din ceea ce aţi spus, am înţeles că dragostea descrisă aici este o dragoste care are nevoie de altcineva ca să funcţioneze. De asemenea, ea caută pe altcineva de valoare egală cu sine. Această dragoste este o dragoste care caută o valoare şi o dragoste care are nevoie sau dorește pe altcineva. Din înţelegerea mea în Greacă, acest tip de dragoste nu este agape conform descrierii din 1 Ioan 4: 8 şi 1 Cor 13. Cred că următorul citat este de ajutor în explicarea diferenţei dintre agape şi dragostea despre care, probabil, vorbiți dvs . Am adăugat câteva gânduri în parantezele pătrate.

„Agape este adesea în contrast cu Eros care nu se găseşte în Noul Testament deşi este importantă în filozofia greacă. Eros-ul se poate referi la o dragoste vulgară, carnală, dar în contextul credinței populare a Grecilor, aceasta ia forma unei iubiri spirituale care aspiră să producă cea mai mare plăcere. Eros este dorinţa de a poseda şi a se bucura; [nevoia sau dorinta după altcineva]. Agape este dorinţa de a servi fără rezerve .... Eros este atrasă de ceea ce are cea mai mare valoare, [nevoie de un statut egal sau co-egalitate]. Agape merge către cel nevrednic. Eros descoperă valoarea [urmăreşte egalitatea] în timp ce agape creează valoare [face egalitate]. Agape este o dragoste daruită în timp ce Eros este o dragoste care cere. Eros izvorăște dintr-o deficienţă care trebuie să fie îndeplinită. Agape este abundenţa debordantă a harului divin”. (`Dumnezeul Atotputernic: Putere, Înţelepciune, sfinţenie şi dragoste, D. Bloesch, 2006, p. 147)

Pastor Nelson, eu stiu ca sunteți un om ocupat şi cred că de aici încolo, s-ar putea să vă simţiți înclinat să nu mai citiți restul apelului meu către dvs. Mă rog, mă rog cu cea mai mare seriozitate să citiți și să

ascultați apelul inimii mele. Vă scriu fără nici un sentiment de ură, ci doar cu un profund sentiment de respect pentru dvs. şi lucrarea dvs., cu care m-ați binecuvântat în trecut. Eu nu îndrăznesc să spun că dvs. prezentați o imagine a lui Dumnezeu ca fiind un Eros deplin, dar sunt câteva elemente care indică în această direcţie. Aţi menţionat în mod corect natura iubitoare a lui Dumnezeu, care reflectă într-adevăr, agape. Totuşi, această combinaţie de eros şi agape este esența recentei lucrări enciclice a Papei Benedict numită „Dumnezeu este dragoste”, scrisă în 2005. Vă rog să observaţi ceea ce el spune:

„Dimensiunea filosofică care se observă în această viziune biblică şi importanţa acesteia din punct de vedere al istoriei religiilor, constă în faptul că, pe de o parte, ne găsim în faţa unei imagini strict metafizice a lui Dumnezeu: Dumnezeu este sursa primordială și absolută a tuturor fiinţelor, dar acest principiu universal de creare - Logosului, principalul motiv - este în acelaşi timp un iubitor cu toată pasiunea de a dragostei adevărate. Eros-ul este astfel extrem de înnobilat, dar în acelaşi timp, este atât de purificat pentru a deveni una cu agape."

Pastor Nelson, vă aduc la cunoştinţă acest lucru doar pentru a vă gândi. Eu nu caut să condamn sau să arăt cu degetul. Vă scriu ca unul care este dureros de conştient de direcţia teologică care nu ar putea fi susţinută de Scriptură. De aceea, nu vei arunca cu pietre în altul. Vă rog să citiți în continuare.

Dacă citim şi cităm pe mari, mari oameni, care au studiat pe bazele crezurilor Nicean şi Atanasian, oare nu suntem în pericol de a fi atrași în acest sistem de gândire? Nu suntem oare în pericol de a transfera loialitatea noastră într-un Dumnezeu, care nu se găsește în Scripturi?

Am fost încurajat când ați început să citiți din Ioan 17 şi, de asemenea, încurajat de faptul că aţi cerut ca oamenii să citească Ioan 17 la sfârşitul predicii dumneavoastră. Speram că veți explica sensul versetului 3. Ca un pastor adventist am citit acest verset timp de mulți ani şi l-am citat deseori ca unul dintre textele mele cele mai importante şi niciodată nu am văzut una dintre componentele cheie care-mi erau adresate prin acest verset.

Ioan 17:3 „Şi viaţa veşnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis.”

De ce Îl numește Isus pe Tatăl Său „singurul Dumnezeu adevărat"? De ce a spus el acest lucru? Ce a vrut să spună prin aceasta? Ați citit 1 Cor 8: 6?

1 Corinteni 8:6 „Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Isus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El.”

De ce Pavel se referă la Tatăl ca fiind singurul Dumnezeu adevărat şi la Isus ca fiind singurul Domn când amândoi ştim că Isus este Dumnezeu? Ați citit Ioan 5:26 cu aceasta în minte? Am observat că la început aţi citit alte părţi din Ioan 5 referitor la Fiul, dar este acest verset la fel de edificator?

Ioan 5:26 „Căci, după cum Tatăl are viaţă în El însuşi, tot aşa a dat Fiului să aibă viaţa în Sine”

Dacă Dumnezeu a dat Fiului Său să aibă viaţa în Sine, atunci nu este aceasta o expresie a lui agape? Dumnezeu Tatăl investeşte valoare în Fiul Său şi Îl face egal? Nu este acesta ceea ce 1 Ioan 4:8 indică? Nu este aceasta ceea ce Ellen White învață?

„Dumnezeu este Tatăl lui Hristos, Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Lui Hristos I-a fost dată o poziţie înaltă. El a fost făcut egal cu Tatăl. Toate sfaturile lui Dumnezeu sunt deschise pentru a Fiului Său ". (Mărturii vol. 8, pag. 268)

Mă rog că mai citiţi, pastor Nelson, cât de mult mă rog!

Dar întrebarea care vine imediat în mintea oricui şi cu siguranţă că mi-a venit și mie, este: dacă Isus a fost născut în veşnicie, atunci ar fi un timp când El nu a existat şi, prin urmare, cum poate fi El Dumnezeu? Vă spun, pastor Nelson, că această întrebare apare numai în domeniul eros-ului care caută valoare mai degraba decât să investească valoare. Eros cere egalitate de statut în toate domeniile în timp ce agape nu cere acest lucru. În Mica 5, 2 Biblia declară în mod clar:

Mica 5:2 „Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuş din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpîni peste Israel, unul a cărui origini sunt din vremuri străvechi” (NLT)

Şi din nou:

Proverbe 8:22-23 „Domnul Mă avea la începutul căilor Lui” declara El ”înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie, înainte de orice început, înainte de a fi pământul.”

Şi înainte de a elimina aceste versete ca fiind o personificare a înţelepciunii, apelez la dvs. să luați în considerare următorul:

„Fiul lui Dumnezeu, El Însuşi, declară despre Sine: „Domnul mă avea la începutul căilor Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. Eu am fost aşezată din veşnicie” (Prov.8,22-30).” (Patriarhi și Profeți, pag. 34)

Nu este nici o dificultate în a-L vedea pe Isus ca fiind pe deplin Dumnezeu, pentru că ştim că toată plinătatea Dumnezeirii locuieşte în El (Coloseni 2:9). Noi ştim că El a obţinut, prin moştenire, un nume mult mai excelent (Evrei 1:4). Punctul de vedere lumii a eros-ului este de fapt cel care neagă Dumnezeirea prin mostenire, nu și agape.

Agape investeşte valoare şi face egalitate. Eros caută o valoare și cere egalitate.

Eu știu că Domnul meu Isus Hristos a moştenit tot ceea ce are Tatăl şi este pe deplin divin prin această moştenire şi în această moştenire și pot să aud cuvintele pline de iubire ale unui Tată adevărat care a vorbit Fiului Său. Cuvintele „Tată” şi „Fiu” își găsesc sensul numai prin moştenirea pe care Agape o permite şi Eros o neagă.

În aceste cuvinte preţioase a Tatălui către singurul Său Fiu născut, îmi găsesc asigurarea mea de fiu. Agapea lui Dumnezeu curge prin Fiul Său şi îmi vorbeşte mie.

„Matei 3:17 „Şi iată glas din cer, zicând:, Acesta este Fiul meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Cuvintele spuse lui Isus la Iordan — „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“ — cuprind întregul neam omenesc. Dumnezeu I-a vorbit lui Isus ca reprezentant al nostru. Oricât am fi de păcătoşi şi slabi, noi nu suntem aruncaţi ca fără valoare. El ne-a primit „în Preaiubitul Lui“ (Ephesians, 1, 6). Slava aşezată asupra lui

Hristos este o chezăşie a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi. Ea ne vorbeşte despre puterea rugăciunii — cum poate ajunge glasul omenesc la urechea lui Dumnezeu şi cum sunt primite cererile noastre în curţile cereşti. Prin păcat, pământul a fost despărţit de cer şi înstrăinat de legăturile cu el; dar Isus l-a legat din nou de tronul slavei. Iubirea Lui l-a înconjurat pe om şi a ajuns la cerurile preaînalte. Lumina, care prin porţile deschise ale cerului a venit asupra Mântuitorului nostru, va veni şi asupra noastră când ne rugăm pentru ajutor de a ne împotrivi ispitei. Glasul care I-a vorbit lui Isus îi spune fiecărui suflet credincios: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3, 2)”. (Hristos Lumina Lumii, pag. 113)

Prin agape din 1 Ioan 4:8 mă pot ține de aceste cuvinte deoarece agape investeşte valoare în mine şi îmi permite să cred că eu sunt fiul Lui, prin Hristos. Eros mă condamnă pentru că caută o valoare pe care eu nu o am. Dar agape îmi permite să mă țin de aceste cuvinte:

Ioan 20:17 „... dar du-te la fraţii mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, şi la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru.”

Tatăl lui Isus este Tatăl meu şi Dumnezeul lui Isus este Dumnezeul meu și toate astea le am prin Hristos, unicul Fiu al lui Dumnezeu, care este cea mai mare demonstraţie a lui agape pe care Universul o poate vedea vreodată. Acesta este motivul pentru care Tatăl Îl înalţă pe Fiul Său şi Îi dă un nume mai presus de orice nume, pentru că Isus Hristos este cea mai înaltă revelaţie a dragostei agape al lui Dumnezeu.

Pastor Nelson, v-am scris aceste lucruri cu o inimă plină de dragoste şi apreciere pentru dvs., ca un frate mai mare în credinţă Adventă. Știu că milioane de familii adventiste au fost binecuvântate de pasiunea dvs. pentru Hristos. Apelez la dvs. să luați în considerare familia dvs., prietenii şi mulţimile dintre cei care au încredere în dvs. ca un om al lui Dumnezeu. O să vă rugați despre ce-am împărtăşit cu dvs.? Cel puțin, va vă uitați la ele? Plâng în timp ce scriu pentru că atât de mulţi alţii au răspuns nu şi nu doresc să ia în considerare implicaţiile unei astfel de decizii pentru a cerceta.

Pastor Nelson, vă scriu ca un adept şi iubitor al Fiului născut al Tatălui. Vă scriu ca unul care crede ca Dumnezeu a așezat o temelie solidă pentru credinţa Adventă, care putea să se extinde în mesajul din 1888 al neprihănirii lui Hristos. Am găsit acest adevăr în Fiul născut a fi deliciul sufletului meu şi bucuria vieții mele. Am descoperit că El într-adevăr mă poate transporta în experienţa Locului Preasfânt. Aceasta este mărturia mea, prin sângele Mielului. Mă rog ca veți medita şi ruga cu privire la ceea ce v-am împărtăşit.

Am scris aceasta nu numai pentru mine, dar și în numele tuturor celor care iubesc pe Tatăl şi pe Fiul Său şi care iubesc Biserica rămăşiţei lui Dumnezeu, Biserica Adventista de Ziua a Șaptea.

În bucurie, speranţă şi dragoste pentru Fiul născut al Tatălui

Adrian Ebens

Joi 15/03/2012